Pensionarii sunt prea saraci pentru a beneficia de un sejur gratuit


Casa de odihna si tratament construita la Covasna de membrii CARP Umanitatea ramane subocupata, producand pagube insemnate, pentru ca pensionarii care ar putea beneficia de cazare si transport gratuit refuza sau amana aceste oferte, invocand motivul ca sunt „prea saraci pentru a se aventura intr-o vacanta gratuita“.

Din munca si sudoarea cotizatiilor depuse de cei 26.000 de membri ai CARP 7, sector 6, Bucuresti s-au construit, in statiunea balneara Covasna, doua pavilioane, botezate de localnici “Perlele Covasnei” pentru aspectul deosebit in ambianta locala. Oamenii acestia, pensionari saraci, au construit din putinul pe care l-au avut “un templu” pentru sanatatea celor de varsta a treia. Constructiile au fost date in folosinta in anii ’77-’78 si au fost o tinta de vacanta pentru mii de pensionari care si-au gasit acolo un spatiu de recreere si un loc de vindecare pentru bolile batranetii. “Atunci cand le-am construit, oamenii erau saraci, dar erau dornici, optimisti. Cele doua pavilioane erau pline ochi iarna si vara. Cu greu completam schemele pentru fiecare perioada de tratament. Aveam chiar si un autocar pe care il foloseam pentru schimbarea turelor. Pe unii ii ducea, pe altii ii aducea”, relateaza Ion Sora Tatu, presedinte de 25 de ani la CARP 7 Umanitatea, Bucuresti. Dupa 1990, lucrurile s-au schimbat in rau pentru eventualii beneficiari ai acestor investitii facute cu truda si mandrie. Oamenii sunt tot mai saraci si sunt din ce in ce mai disperati, stresati de spectrul neplatii datoriilor cumulate. Prefera sa nu-si asume cheltuieli suplimentare: pentru bagaje, pentru haine, pentru hrana. “Alta data mergeam in fiecare an la Covasna, acum mi-e teama, nu mai am nici geamantan, doar nu o sa plec in statiune cu pungi de plastic si nici nu stiu cat costa acolo o bucata de paine, o bucata de branza, iar legumele sunt sigur mai scumpe. Mai bine stau acasa”, concluzioneaza Florica Ionita de 78 din Bucuresti.

In prezent, cele doua pavilioane au intrat in circuitul turistic pentru ca proprietarii, pensionarii de la CARP Umanitatea, nu mai au posibilitati sa-l intretina, sa plateasca salariile celor sase angajati permanenti ai locatiei si acest fapt antreneaza pierderi de 20 de milioane in fiecare luna. Pentru a scapa de aceasta povara, proprietarii au realizat un contract de inchiriere cu Ministerul Muncii pentru 50 de locuri de cazare in casa de odihna si tratamentul la Hotel “Dacia”. “Nici aceasta solutie nu ne multumeste si decat sa le inchidem, o sa fim nevoiti sa vindem un pavilion pentru a-l sustine pe celalalt”.

Actiunea de constructie a celor doua cladiri a durat ani intregi si n-a fost lipsita de raspundere si nici de greutati. Cele mai grele obstacole le-au intampinat la dirijarea si supravegherea acestor lucrari. La distanta de 311 km de sediu, au fost nevoiti sa-si desemneze conducator de santier permanent, colonelul pensionar Petrica Stefanescu. “Cel mai grav eveniment a fost seismul din 1977 produs tocmai in timpul constructiei, dar si lipsa mainii de lucru. Multi dintre cei care au proiectat si au muncit pentru acest obiectiv n-au apucat sa-si vada visul implinit”, ne spune fostul maistru de santier, amintindu-si cata determinare au avut toti cei care au pus umarul la constructia acestei institutii de binefacere.

Anul 2007 ar trebui sa fie un an aniversar. Sunt 30 de ani de la darea in folosinta a celor doua institutii. Oamenii care s-au implicat sau au fost beneficiari au infruntat vremurile cu tot ce au avut mai bun sau mai rau, s-au bucurat si au iubit cu satisfactie si mandrie in dorinta de a lasa un templu de sanatate pentru toti cei de varsta a treia, ingrijindu-l si modernizandu-l ca pe o bijuterie de familie. Napoleon spunea ca “oamenii devin mari prin institutiile de binefacere pe care le lasa in urma lor”, iar oamenii acestia se vad siliti sa-si vanda ctitoriile pentru a acoperi cheltuielile de intretinere. Vremurile au devenit atat de grele, incat sunt nevoiti sa-si vanda cladirea si odata cu ea o parte din daruirea care a stat la temelia ei.